ION: Mai Gheo, dã-mi un chil de palincã panã ce-o fac pe a me.
GHEO: ia mai Ioane, cã doar suntem preteni.
ION, dupa doua zile: Mai Gheo, mai da-mi un chil de pailnca ma, ca n-am reusit s-o fac.
GHEO: Ia ma Ioane, cã o s-o faci azi mane si tu.
ION dupã o saptamanã venea spre poarta lui Gheo.
Gheo, care era la masa cu Mãria lui si zice: Tu, Mãrie, dacã vine la noi, apãi zi-i ca nu-s acasã (si se bagã sub pat).
Vine Ion si zice: Ziua bunã Mãrie!
- Ziuã buna Ioane.
- Apãi Gheo une-i?
Nu-i acasã, zice ea.
No, eu am vinit cu ale doua chile de palincã si cu incã o jumate sa ne
cinstim ca-ntre pretini din palinca me aia nouã.
Daca Gheo nu-i aci, ne-om cinsti doar noi.
Se cinstesc, se-ncãlzesc, se suie-n pat si s-apucã de treabã.
Gheo de sub pat aude, simte oaresce si cugetã adanc:
- Tu-i mama ei de treaba!.. Ce sã fac?... Puscã am, gloante am, .....
darã nu-s acasã !